Câteva aspecte critice privind Ghidul pentru soluționarea daunelor morale al F.P.V.S.
„Ghidul pentru soluționarea daunelor morale” (S. Greacean, M.Necrelescu, Ed. UNSICAR, 2012) este redactat sub egida și cu finanțarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, asociație constituită din societățile de asigurare abilitate să comercializeze asigurări RCA în România (în prezent, F.P.V.S. este o direcție a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România).
Prin urmare, o persoană juridică de drept privat ce este finanțată din contribuțiile asigurătorilor emite o „lucrare” ce își propune să cuantifice suma medie acordată cu titlu de daune morale de anumite instanțe din România.
Lucrarea are nenumărate carențe:
- Sursa jurisprudenței folosite este portalul Jurindex (http://www.jurisprudenta.org/
) portal în care, în mod evident, nu sunt încărcate toate hotărârile judecătorești din România, iar modalitatea de selecție a acestora depinde de factori subiectivi ce nu sunt cunoscuți sau explicați (portalul conține în total doar 233.921 de hotărâri în condițiile în care numai în anul 2017, spre exemplu, au fost pronunțate 2.184.678 de hotărâri judecătorești în România potrivit statisticilor C.S.M.); - A fost utilizată media aritmetică a sumelor acordate cu titlu de daune morale ca urmare a vătămării corporale în doar 621 de cazuri, fără a explica de ce acest număr are relevanță statistică, dacă este reprezentativ pentru fenomenul studiat;
- Nu sunt avute în vedere pretențiile reclamanților/părților civile în fiecare caz;
- Nu sunt indicate în mod explicit limitele acestei cercetări, respectiv faptul că reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât o mostră aleatorie a fenomenului studiat.
„Ghidul FPVS” nu este izvor de drept, prin urmare nu poate constitui o bază de fundamentare a unei hotărâri judecătorești. Dacă o lucrare de specialitate ce prezintă grave carențe de transparență metodologică după cum am arătat, influențează o autoritate publică, un asigurător de răspundere civilă ori instanța de judecată în soluția sa, putem afirma că art.6 din C.E.D.O. a fost încălcat. Această lucrare nu poate aspira la titlu de lucrare științifică deoarece nu îndeplinește condițiile necesare și suficiente în acest sens și nici la acela de compendiu de practică judiciară, care e de regulă editat sub egida unei instanțe judecătorești sau sub îndrumarea unor juriști iluștrii și are cu totul alte criterii de selecție decât cele utilizate de autorii acestei lucrări.
Cuantificarea daunelor morale cu ajutorul unor praguri valorice agreate printr-o procedură internă a asigurătorului RCA, a Fondului de Garantare a Asiguraților ori a B.A.A.R. (F.P.V.S.) și bazată pe „Ghidul F.P.V.S.” nu–și găsește rostul nici în contextul legal național, care reglementează materia asigurărilor de răspundere civilă auto obligatorie (astfel de criterii nu se regăsesc în vreo normă legală aplicabilă pe teritoriul României) și nici în contextul politico-juridic al României în anul 2019, având în vedere dispozițiile considerentului nr.20 al Directivei 2009/103/CE: „Victimelor accidentelor de circulație cauzate de autovehicule ar trebui să li se garanteze un tratament comparabil, indiferent de locul în care are loc accidentul pe teritoriul Comunității.”
Utilizarea unor astfel de criterii de apreciere a prejudiciului moral se caracterizează prin rigiditate și grad scăzut de adaptare a soluţiilor la diferitele cazuri din practică, ce prezintă fiecare în parte elemente specifice.
Explicaţia rezidă în varietatea şi diversitatea modului în care diferite persoane reacționează în mod diferit la traumă. Prin folosirea unor astfel de practici se dorește crearea unor șabloane și standardizarea unor importante valori ale societății, respectiv viața, integritatea corporală, sănătatea. În plus, realizarea unor tipare stas și cuantificarea generică a vieții sau integrității corporale a persoanelor printr-un „prag valoric” stabilit printr-o „procedură internă” reprezintă o dovadă supremă de cinism. Existența unui mercurial al vieții sau al morții ori al vătămărilor corporale constituie în sine un fapt imoral și nu poate fi avut în vedere către un asigurător RCA, o autoritate publică ori de către instanță de judecată.
În materia daunelor morale nu pot exista astfel de “praguri valorice“, simpla existență a acestora încălcând cele mai elementare valori ale societății moderne, atât norme morale, cât și de drept. Răspunderea civilă delictuală ce stă la baza soluționării acestui tip de prejudicii (art. 1357 și art.1391 Cod civil) presupune o reparație/compensare integrală, o evaluare personalizată a fiecărei situații în parte.
